N-o sa putem noi vota cu poporul, cat au putut ei fura cu televizorul (I)
Joi, 06 Noiembrie 2014
 adplayers. Iulian Toma

 „De ce tie-e frica de-aia nu scapi” spune o vorba din batrani. Adrian Nastase are de ce sa se bucure. Abia azi ii numaram ouale. Cu pui cu tot. Desi nu mi-l doresc,  eu cred ca domnul Ponta va fi presedinte pana cand copiii mei vor fi la majorat. In 2019. Nu suna tocmai rau. Mai au timp macar voturile lor sa schimbe Romania. Votul meu s-a dus deja  pe apa Duminicii trecute. Si nu sunt sanse mari sa se schimbe peste cateva zile.

Nu ma numar printre cei care il cred pe potentialul presedinte Ponta ca el va uni romanii, cand domnia sa se cearta cu actualul presedinte ca la usa cortului. Omul unirii este omul pacii si n-ar imbratisa cearta. Vi se pare ca Ponta iubeste pacea? Mie imi pare ca rade la tot pasul cand se cearta. Deci se bucura, nu plange. De fapt, noi nu vom scapa prea curand de noi, de voturile noastre. Nu de Basescu sau Ponta.

Conducatorii sunt vremelnici. Patima noastra de a alege personaje care ne invrajbesc unii impotriva altora pare sa fie vesnica. Avem atata grija sa-l meritam la Cotroceni pe doctorul pe care Academia Romana l-a pus la colt, dar nu a putut sa ii retraga si doctoratul copiat de la altii, incat il punem intre noi si pe Dumnezeu. Domnul Ponta merge la Biserica, dar prea rar ca sa stie ca Dumnezeu nu te pune sa furi si nici n-are partid politic. Dumnezeu e cu tot omul care face binele, care-i implineste poruncile nu pe cei care ii saruta icoanele in vazul televiziunilor.

De ce face asta? Chiar daca mesajul difera, politicienii de azi stiu ca asa cum vedeta marketingului comercial este televizorul, nici marketingul politic nu are alt canal mai bun. Alegerea viitorul presedinte nu  face exceptie de la regula. In final, tot GRP-urile adunate zilnic de pe toate statiile ne va aduce seful statului, la Cotroceni. Din pacate, ratinguri-le uriase sunt facute pe ecrane de show-uri tot mai triste. Atata curvie politica, atatia traseisti fara program, nu cred ca a mai vazut Romania de la Primul Razboi Mondial incoace. Partidele nu mai sunt astazi magazine de programe electorale ci boutique-uri de 4-5% de mardeiasi politici, care executa orice sau pe oricine, dupa ce s-au vazut votati.

Sa incercam totusi, intr-un exercitiu de imaginatie comercial, sa comparam produsele „candidate” la TV pentru postul de presedinte. Putem sa ne gandim la viitorul sef de stat ca la un produs oarecare, nu-i asa? Un produs promovat ca sa se vanda bine consumatorului. Pardon, poporului.

Credeti ca a incasat cineva lovituri de imagine pe seama nevoilor neimplinite si asteptarilor inselate ale consumatorului? Dupa cum arata entuziasmul in campania dominata de seful Guvernului, avem un popor alegator fericit. Cel care ne face viata mai buna sau mai rea, de la Palatul Victoria, a fost ales primul din 14 candidati. Nici lipsa locurilor de munca, nici benzina mai mare decat chenzina, nici TVA-ul si nici facturile la apa calda nu ne-au intristat atat de tare cat sa-l dam la o parte pe primul om care le mentine – primul ministru. Dupa fericirea votata de piata electoratului, domnul prim ministru poate sa ni le mentina, daca nu cumva chiar sa le mai creasca o data. Totuna ar fi. Cel putin pana la rezultatul din Turul al-II-lea, care vom vedea daca va reconfirma sau anula alegerea noastra din turul I.

Sa revenim la presedintele  nostru „comercial”. Un produs scoate foarte greu capul pe raft. Ii trebuie studii de piata, profil de consumator, distributie in teritoriu, investitii in marketing si comunicare. Ia sa vedem cine sta mai bine? Ponta sau Iohannis? Daca judecam dupa continutul produsului, atunci este Iohannis. Serios, putin vorbaret, dusmanul de moarte al spectacolului televizat piere insa pe limba lui. Iohannis nu beneficiaza deloc de cel mai puternic instrument de promovare pentru ca el uraste televizorul. Uraste show-ul TV si comportamentul nostru de spectator vinovat, care ne uitam toata ziulica la televizor si asteptam sa ne pice painea din cer. Nu facem nimic sa ii dam jos pe cei care ne conduc prost. Dimpotriva. Ii inscaunam o treapta mai sus.

Sa ne uitam si la campania de la sate. Cat este domnul Iohannis in mintea oamenilor de la oras - mai treaca mearga. Dar la sat? Kaput. Nada. Niente. Oamenii de la talpa tarii nu se uita prea mult la televizor si nici nu-s aidoma locuitorilor Sibiului sa-l cunoasca. Taranii romani nici nu stiu cum il cheama. Her Klaus pur si simplu nu-i sas de-al lor, pentru ca ei sunt romani sadea. Iohannis e un strain.

Nici la oras nu-i vreun zmeu. Noi murim dupa americanii carora ne inchinam pentru fiecare dolar pe care il cheltuie in Romania, nu dupa nemti. 
Intr-o gasca de feciori de bani gata, cred ca la Bucuresti domnul Iohannis e un fel de profesoras cuminte de provincie, pe langa versatul doctoras de oras. Chiar daca are un titlu fabricat, Ponta e genul de student popular. A fost el prins la copiat, dar fanii mersului la scoala pentru a trece anul, trimisi de parinti pentru o diploma la oras, il iau drept un descurcaret de-al nostru. In niciun caz vreun hot.

Majoritatea clasei, majoritatea care voteaza presedinti, este una populara. Cati olimpici ati vazut domniile voastre pe micile ecrane in ultima vreme, versus copiii care se perinda in goana dupa fabricile de vedete TV de tot felul? Cine sunt de vina: copiii sau parintii care vor sa-si faca din copii vedete TV?

Ar putea intelege domnul Iohannis de ce atat de multi copiii sunt impinsi de parinti sa faca show la TV si nu ii indreptam spre alte lucruri? Poate "Romania lucrului bine facut" sa inteleaga de ce romanii vor sa fascineze milioane de oameni prin cantec si dans pe micul ecran? De ce nu vorbim si despre copiii care ii ajuta pe cei de langa ei, care isi ajuta parintii la o ferma, care vor sa devina doctori sau aleg alte meserii? De ce nu fac programele TV asta cu alte profesii si oameni care au altceva mai bun de facut cu mintea si mainile lor pentru a reconstrui tot ce este la pamant in Romania? Probabil ca vremea lor nu a venit inca.

Mi-e teama ca nici vremea domnului Iohannis nu e peste o saptamana. Romania lucrului bine facut este o tara infloritoare care intarzie sa apara in viata romanilor. Vremea lucrului bun sau mai putin bun, oriunde ar fi el, nu a venit inca. Nimeni nu lucreaza. Toata lumea se uita la TV si nu face nimic. Asteptam sa ne pice totul din cer sau de la presedinte si alegem doar raul bine inpachetat de puternicii vremii. Binele nici nu stim cum arata, pentru ca nu este lasat sa se vada. Tot de ei, de politicienii care ne-au umplut mintea cu o cearta perpetua intre ei. Dupa aproape 3 ani de mandat Ponta, micul ecran ne-a spus duminica trecuta ca suntem fericiti doar cu paine si circ TV.

N-o sa putem noi vota cu poporul, cat au putut ei fura cu televizorul in ultimii ani. Sau vom putea? Ca sa nu lasam doar pe spatele copiilor nostri acest lucru in 2019. Comunismul bate din nou la usa. Sa nu-l lasam sa intre prin asa-zisa social democratie. Sa ne reamintim inca o data ce spunea Petre Tutea: “Daca prin social-democratie s-a intrat in comunism, nu se poate iesi din comunism tot pe-acolo. E ca o usa care se poate deschide numai dintr-o parte"

Mai mult in Opinii


PUBLICITATE:
 
у нас

там www.nl.ua