Bacteria ucigasa bate la usa. Cine raspunde?
Luni, 30 Mai 2011
 (ccmaindig, Iulian Toma )

20 de Milioane de romani asteapta ziua la coada, dupa ce, in fiecare noapte, in magaziile marketurilor de diverse dimensiuni se descarca tiruri, trenuri sau vapoare de marfuri alimentare “proaspete” rodite insa de pamanturi aflate la mii de kilometri distanta. 

Asemenea porcilor lipsiti de judecata, manageri romani, unii chiar cu MBA, mananca fara sa se intrebe care este diferenta intre rosia sau castravetele din Romania pe care le bazaie musca betiva a doua zi, atunci cand sunt uitate pe masa din bucatarie, si minunile de legume tari si “frumoase” care stau pana la doua saptamani fara apa in vitrina magazinului.

"Bune practici", sub palma taranului roman

Actuala criza a castravetilor cu bacterii ucigase dovedeste ca  standarde de “bune practici”, control sanitar si multe alte “regulamente” ale marilor producatori internationali de alimente sunt cu mult sub curatenia palmelor pline de praf ale taranului roman. In vreme ce acesta din urma se chinuie sa iti spele marfa cu furtunul de apa la tarabele din Piata Obor si-ti spun ca “ieri le-am cules taica, din gradina”, producatorii multinationali “de succes” care dicteaza pretul in piata nu stiu cum sa mai gaseasca o solutie miraculoasa pentru ca legumele sa stea cu saptamanile in lantul de productie si de vanzare.

Altfel, cum credeti ca se intampla? O saptamana face numai transportul, daramite si depozitarea. Taranul roman se chinuie sa vanda rosiile la piata de pe o zi pe alta, iar marile lanturi de magazine in cel mai bun caz de la o saptamana la alta. Iar batranul taran habar n-are de unde mancam noi legume proaspete astazi, desi vede ca nu de la el.

Daca am fi luat castrevetele si rosia din gradina noastra, si mai putin de la altii, bacteria care mananca in aceste zile sanatatea si chiar viata unor oameni din mai multe tari membre ale uniunii alimentare europene, nu ne mai afecta. Mergeam frumos la piata, de unde luam castraveti si rosii de solar romanesti, si poate traiam fericiti, pana la adanci batraneti. Dar traiam cu rodul pamantului nostru.

Rodul ingropat al Pamantului

Dar cui mai foloseste in ziua de azi rodul pamantului romanesc? Mai marii turcilor de altadata nu mai au nevoie de el, pentru ca le trimitem birul. De fapt, le trimitem tot birul pamantului rosiilor romanesti care nu mai cresc, pentru ca le cumparam pe ale altora. Urmasii ienicerilor nu mai au de ce sa se teama de steagul lui Stefan Cel Mare, caruia nu ii mai intelegem nici noi tesatura arsa de soarele razboaielor de altadata, si pastrat intact de Putna sau Manastirea Zografu din Sfantul Munte (Athos).

Nici urmasii generalului Basta n-ar mai avea de ce sa ii taie capul lui Mihai Viteazul. Voievodul Unirii romanilor sta astazi trist intr-un tablou de pe meterezele Manastirii Simonos Petras, de el insusi recladita. Vede dar nu intelege cum am ajuns noi sa traim dupa reguli care ne omoara sanatatea, si uitam ca doar pentru unirea romanilor, nu si a pietelor de legume, i-a cazut capul pe Campia Turzii. Domnul a toata Tara Romaneasca, Moldovei si Ardealului nu ar intelege de ce nu mai suntem in stare sa ne hranim sanatos din pamantul nostru, si mancam castraveti imputiti de otravuri aducatoare de “prospetime”.

Dezradacinati de ogorul propriu si gata oricand sa-l vindem si pe Hristos pentru un pumn de arginti scosi din standardele de productie sau transport de alimente impotriva naturii, astazi platim de fapt pretul strambei noastre legi facute de om de a avea legume “proaspete” de la mii de kilometri. Asta, in dauna dreptei socoteli primite de la parinti si bunici care ne mai impinge inca sa ne hranim sanatos cu alimente cu adevarat proaspete pe care le mai putem cumpara, cel putin deocamdata, de la tarani, din pamantul nostru.

Pragul incompetentei. Moartea consumatorului.

Putin inteleasa si de lanturile de magazine, ocuparea pietelor de legume proaspete si-a atins pragul incompetentei producatorilor care nu se mai satura de cote de piata, in detrimentul consumatorului. Ba chiar, iata, il si omoara. Adica tu si eu, doi prosti care mancam ca porcii, fara judecata, virusuri si bacterii aparute pe alte pamanturi, gratie etichetelor “proaspat” ambalate. Toate, in dauna darului mostenit, de care nu suntem vrednici: Pamantul unde ne-am nascut si din care ne-am hranit pana acum, si din care astazi mai scoatem doar moastele sfintilor voievozi cazuti ca sa il apere. Mancarea? O asteptam de la altii. Oferta speciala, la pachet cu Moartea.

Da, este adevarat ca nu putem opri produsele altora la granita Romaniei. Si noi incercam sa schimbam Dacia noastra pe masinile altora. Dar regulile ar trebui rescrise si putem incepe cu cele alimentare. Sa incercam sa mancam sanatos din gradina noastra, si sa lasam starvurile produselor “proaspete” cu saptamanile sa putrezeasca in vitrine, iar noi sa incercam sa ne uitam dupa cele cu adevarat proaspete romanesti. In ultima instanta, nu aderam la uniunea produselor din import platind cu sudoarea fruntii alimente care se dovedesc a fi nu proaspete, ci chiar aducatoare de moarte. 

Criza  ar trebui sa fie un gest reflex de renastere a programului “Fabricat in Romania” . Un program care ar trebui motorizat mai mult ca niciodata, si mai cu seama, pe taram alimentar. Produsul autohton nu poate avea doar tinta la export, iar noi sa fim clientii Mortii produse de castravetii altora. Invazia alimentelor internationale nu mai reprezinta, din pacate, doar o mica parte a mortii produsului autohton, ci iata si o moarte a noastra. Lipsa castravetelui “Fabricat in Romania” poate face deja victime reale la noi acasa. 

La usa magazinului nostru cu produse alimentare fabricate aiurea bate moartea mea si moartea ta. Mortea copiilor mei, si a copiilor tai. Si nu depinde cum ii gaseste pe cei care vand produse “proaspete”, ci pe cine nimereste dintre cumparatori. Asadar, conteaza daca esti treaz, sau daca iti dormi somnul cel de moarte cand cumperi ceva.

“Fabricat in Romania” ar putea avea si un slogan gata preparat Poate parea invechit, sau arborat uneori de interese prea politice pentru 
a fi adevarate. Dar nu trebuie uitat ca se trage din negura vremii, si a pastrat ceea ce noi astazi numim Romania. 


Manastirea Simonos Petras. Sfantul Munte Athos. Ctitoria voievodului Mihail Viteazul.


PUBLICITATE:
 
profvest.com/

подробнее

www.velotime.com.ua/category/velosipedy-comanche/